Sublimul etern

Scormonindu-mi madularele nepatrunse ale sufletului,
Ti-am descoperit faptura
Imaginea perfecta a nazuintelor indepartate,
A gandurilor interzise, a nebuniilor inocentei,
A neanchipuitei flacari nestinse,
Incandescenta clipa de extaz ;
Iar, cand tu, vie intruchipare Dumnezeiasca,
Mi-ai aparut in cale
Un tremur paroxistic cuprins-a mea fiinta
Si mut de admiratie te priveam,
Precum copilul simplu in fata unui munte cu jucarii
Ne-mai stiind a spune nimic din tot ce vream;
Cand a ta voce calda,
Atins-amea constiinta,
Am regasit speranta ca Raiul exista-nglasul Evei
Chemandu-ne acasa din pribegia vremii,
Spre a ne reantrupa in "Ingeri de Lumina"...